Început de sfârșit

Un an mai târziu…

E ciudat cum devenim din ce în ce mai reci pe măsură ce creștem, pe măsură ce oamenii ne dezamăgesc. Începem să avem din ce în ce mai puțină încredere în ei, până când locul încrederii e luat de reticență, apoi de nepăsare care se transformă treptat în dezgust. Din păcate, asta e povestea mea. A trecut un an de când eram ”iremediabil” îndrăgostită de un bărbat care nu mă voia în viața lui, iar acum mi-o trag regulat cu vecinul, un tip rece și arogant, atât de asemănător mie. Nu mai pun atâta preț pe romantism, mi-am dat seama că dragostea nu e ca în poveștile pe care le citesc pentru a-mi menține puțină admirație pentru ființa umană de sex masculin. Pe Alin l-am întâlnit pe stradă, a trecut pe lângă mine într-o dimineață când mergeam spre metrou, apoi s-a întors și mi-a zis că i-a părut interesant fundul meu.Ulterior am aflat că suntem vecini, ce minunat, nu? A doua seară era deja în mine. Am vrut să îi spun că nu obișnuiesc să fac asta, dar apoi m-am gândit mai bine. Nici măcar eu nu m-aș fi crezut dacă eram în locul lui, așa că am peferat să o las așa.

Ce-i drept, de atunci, mi-am tras-o cu doi până la el. Valentin cu care poate ar fi mers dacă nu ar mai fi iubit-o încă pe fosta. Cu el am fost vreo trei luni, sau mă rog ne-am folosit unul pe altul pentru sex trei luni. Mă făcea să mă simt bine, dar de fiecare dată când mă uitam la el, știam că suferă. Vedeam la el exact ce vedeam în oglindă în fiecare dimineață, o față tristă și plictisită de viață. Apoi a fost Sebastian. De el chiar am fost îndrăgostită ceva timp, din păcate sau din fericire. Era un bărbat fascinant, chiar dacă era cu nouă ani mai mare decât mine, păream să avem aceeași vârstă. L-am cunoscut în iarna lui 2016, i-am luat un interviu pentru un proiect la care lucram și cumva după vreo două săptămâni mi-a propus să ieșim. Ce păcat că în ziua aia a nins atât de mult încât am schimbat planurile, iar ieșirea mult așteptată s-a transformat în ciocnirea câtorva pahare cu vin în sufrageria lui de om bogat. Și nu, nu mi-am tras-o cu el. Nici la prima, nici la a doua, nici la a treia întâlnire. Deși dormeam în același pat uneori după nenumărate pahare de vin, nu a forțat niciodată nota. Poate că asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de el. Nici nu mai știu la a câta întâlnire am făcut-o, însă știu că mi-a oferit primul birthday sex. A fost fix ce mi-am dorit la momentul ăla. După ce băusem cam o sticlă și ceva de whiskey cu fetele, am luat un taxi și m-am dus la el de bună voie. O vreme chiar am crezut că e îndrăgostit și el de mine, până să primesc replica aia pe care am mai întâlnit-o de câteva ori înainte: Nu vreau să îți fac rău cu ce se întâmplă între noi. O să continuăm doar dacă și tu ești de acord cu o relație fără implicări emoționale bla bla bla…”. Și am mai continuat ceva vreme, nici nu știu de ce. Poate că nu eram încă pregătită să nu îi mai simt părul blond și fin printre degete atunci când făceam sex. Daa, sexul ăla pe care înainte de celebra replică îl credeam dragoste. Într-un fel, l-am înțeles. Era workaholic. O știam și totuși am fost tristă când l-am auzit spunând cu voce tare ce deja știam, dar negam. La scurt timp, l-am întâlnit pe Ștefan care a fost, poate, cea mai mare dezamăgire a mea. Era perfect, aparent. Părea genul de bărbat matur care știe ce vrea. Ne vedeam mereu, iar el era atât de atent cu mine. Ne plimbam toată noaptea. Îmi amintesc că într-o noapte, am luat la pas Bucureștiul de la Victoriei până aproape de Unirii. Mi-a arătat graffitiuri uriașe de pe clădiri pe care nu le văzusem până atunci, m-a sărutat la lumina lunii într-o parcare la Romană, am pictat împreună, am mers prin ploaie, ne-am plimbat printr-o pădure de lângă București de 1 mai și mi-a livrat cu părere de rău papucii printr-un mesaj atunci când mă așteptam mai puțin. Eu nu înțeleg cum căcat cred acești monstruleți cu penis că e în regulă să te porți atât de mișto cu o tipă, iar apoi să îi dai un mesaj în care să îi zici că știi, eu sunt într-o perioadă în care nu am timp pentru o relație. Adios! Anyway, ăsta a fost momentul în care mi-am pierdut orice fel de respect față de bărbați, știi că ziceam puțin mai devreme ceva de dezgustul față de bărbați? Da, el e de vină. Așa am ajuns eu să mă culc cu vecinul misogin, dar măcar e sincer. Da, un bărbat sincer.

Anunțuri

(13) Zi cu ghinion sau ce să nu faci când se termină sesiunea

R: Mă puteți lăsa aici, pe dreapta? Vă rog!

Taximetristul: Sigur!

R(uitându-mă îngrijorată pe geam și încercând să deschid ușa): Mulțumesc!

Taximetristul(amuzat): Sunteți foarte euforică, să înțeleg că vă întâlniți cu cineva special… Dar totuși banii pe care mi-i datorați?

R(râzând stânjenită): Oh… Mă scuzați, am uitat complet!

Taximetristul: Stați liniștită, nu păreați genul care să fugă fără să plătească… și chiar dacă ați fi fost, pe tocurile alea nu mi-ar fi fost prea greu să vă prind!

Read More

(12) Aceeași magistrală, același sens

Prietenia mea cu Cătălin s-a sfârșit la fel de repede precum a început. După ce ne-am întors de la Domnești ne-am mai văzut de câteva ori, iar de fiecare dată el mă săruta. Eu nu știam cum să interpretez asta pentru că niciodată nu am vorbit despre noi ca despre un cuplu, așa că am trecut cu vederea acest fapt, crezând că poate e pur și simplu o formă de manifestare a prieteniei dintre noi. Bineînțeles că și de data asta am fost naivă ca de fiecare dată. Cum să crezi că un tip te sărută așa ca un prieten bun ce este? Mă rog, într-o seară am coborât ca să stăm de vorbă la o cafea în parcul din spatele blocului meu. A vrut să mă sărute, iar eu am decis că atunci e momentul să îl înfrunt și să aflu ce gândește. Read More

(11) Gașca mea de-o noapte

Era vineri și tocmai ajunsesem acasă de la facultate. Urma weekendul, iar eu nu aveam nici cea mai vagă idee ce o să fac. Nu aveam niciun plan, așa că m-am pus să dorm câteva ore. M-am trezit abia când am auzit ușile trântindu-se, atunci mi-am dat seama că s-a întors Ada acasă. Read More

(10)Nota de plată pentru greșelile trecutului

tumblr_nheymfIqfg1tfy1heo1_500.pngCând tot ce mi-a rămas e o amintire prăfuită ascunsă bine în adâncul sufletului, îmi dau seama că  e timpul să trec mai departe. Am adormit plângând nopți de-a rândul sperând că mâine vei suna, că îmi vei implora iertarea, că vom fi din nou noi… Dar nu s-a întâmplat. M-am trezit din nou singură în noapte, printre zeci de amintiri, căutându-ți brațele care obișnuiau să mă înconjoare în nopțile reci. Ți-am căutat privirea în fiecare om pe care l-am întâlnit de atunci, dar nu am mai găsit-o… Read More

(9)Finalul primei părți

Pentru Ed…


E două dimineața, Ada doarme în patul de lângă mine, iar eu stau și scriu încercând să apăs tastele laptopului cât mai ușor ca să nu o trezesc. Când scriu retrăiesc momentele prin care am trecut. De data asta zâmbesc datorită lui Ed. De când ne-am oferit ultima șansă ne străduim să devenim mai buni unul pentru altul, să ne oferim șansa la fericire pe care o merităm și să nu pierdem acel ceva pe care îl avem. Ce se întâmplă între noi e special. Cu toate astea, încă mai am o mică urmă de îndoială. Am mai trecut prin asta, am dat-o în bară când ne era lumea mai dragă, totuși sper ca de data asta să facem totul cum trebuie și să nu pierdem șansa către noi, să nu devenim o el și o ea care s-au iubit cândva, demult… Read More

(8)Ghost of the past

M-am trezit dimineață și mi-am luat telefonul să văd cât e ceasul. Ed dormea adânc, expresia pe care o avea era exact ca a unui copil inocent. Îl priveam și mă gândeam cât de mult mi-aș dori ca el să fie sufletul meu pereche, niciodată nu am mai avut feelingul ăsta în legătură cu cineva. Am mai plăcut câteva persoane până acum, însă niciuna nu m-a făcut să îmi doresc atât de mult să o păstrez în preajma mea cât mai mult timp. Mi-a venit în minte faptul că înainte să adormim mi-a spus că mă iubește pentru prima oară. A fost un moment de-a dreptul special să aud asta de la omul pe care îl ador… Read More

(7)Mă întorc la tine iar și iar….

Trecuseră trei săptămâni de când eu și Ed ne spusesem adio, iar după ce am făcut ceva de care nu sunt mândră pentru a mă răzbuna, am început ușor ușor să mă obișnuiesc cu ideea că nu a fost să fie, că el nu își putea asuma o responsabilitate atât de mare și că era prea tânăr să se dedice unei relații. Poate că a fost și vina mea, pe de o parte, fiind o persoană impulsivă, dar ce mai contează? S-a terminat. Într-o zi o să mă bucur că el a plecat și mi-a oferit șansa la fericire. Când avea să ajungă fericirea și pe la mine, nu știu, dar îmi place să fiu optimistă. Read More

(6)Oare?

Pentru fiecare dintre noi fericirea are un nume, un chip și multe amintiri alături de acea persoană. Pentru mine, fericirea era Ed, avea chipul lui și amintirile cu el. De aproape trei săptămâni eram împreună în adevăratul sens al cuvântului și ne înțelegeam perfect. Uneori nu îmi venea să cred că totul era atât de bine între noi. Ceva din adâncul meu știa că o să o dea în bară și o să mă facă să sufăr. Știi momentul ăla când îți merge bine de prea mult timp și totul pare prea frumos ca să dureze mult? Read More