Început de sfârșit
Un an mai târziu…
E ciudat cum devenim din ce în ce mai reci pe măsură ce creștem, pe măsură ce oamenii ne dezamăgesc. Începem să avem din ce în ce mai puțină încredere în ei, până când locul încrederii e luat de reticență, apoi de nepăsare care se transformă treptat în dezgust. Din păcate, asta e povestea mea. A trecut un an de când eram ”iremediabil” îndrăgostită de un bărbat care nu mă voia în viața lui, iar acum mi-o trag regulat cu vecinul, un tip rece și arogant, atât de asemănător mie. Nu mai pun atâta preț pe romantism, mi-am dat seama că dragostea nu e ca în poveștile pe care le citesc pentru a-mi menține puțină admirație pentru ființa umană de sex masculin. Pe Alin l-am întâlnit pe stradă, a trecut pe lângă mine într-o dimineață când mergeam spre metrou, apoi s-a întors și mi-a zis că i-a părut interesant fundul meu.Ulterior am aflat că suntem vecini, ce minunat, nu? A doua seară era deja în mine. Am vrut să îi spun că nu obișnuiesc să fac asta, dar apoi m-am gândit mai bine. Nici măcar eu nu m-aș fi crezut dacă eram în locul lui, așa că am peferat să o las așa.
Ce-i drept, de atunci, mi-am tras-o cu doi până la el. Valentin cu care poate ar fi mers dacă nu ar mai fi iubit-o încă pe fosta. Cu el am fost vreo trei luni, sau mă rog ne-am folosit unul pe altul pentru sex trei luni. Mă făcea să mă simt bine, dar de fiecare dată când mă uitam la el, știam că suferă. Vedeam la el exact ce vedeam în oglindă în fiecare dimineață, o față tristă și plictisită de viață. Apoi a fost Sebastian. De el chiar am fost îndrăgostită ceva timp, din păcate sau din fericire. Era un bărbat fascinant, chiar dacă era cu nouă ani mai mare decât mine, păream să avem aceeași vârstă. L-am cunoscut în iarna lui 2016, i-am luat un interviu pentru un proiect la care lucram și cumva după vreo două săptămâni mi-a propus să ieșim. Ce păcat că în ziua aia a nins atât de mult încât am schimbat planurile, iar ieșirea mult așteptată s-a transformat în ciocnirea câtorva pahare cu vin în sufrageria lui de om bogat. Și nu, nu mi-am tras-o cu el. Nici la prima, nici la a doua, nici la a treia întâlnire. Deși dormeam în același pat uneori după nenumărate pahare de vin, nu a forțat niciodată nota. Poate că asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de el. Nici nu mai știu la a câta întâlnire am făcut-o, însă știu că mi-a oferit primul birthday sex. A fost fix ce mi-am dorit la momentul ăla. După ce băusem cam o sticlă și ceva de whiskey cu fetele, am luat un taxi și m-am dus la el de bună voie. O vreme chiar am crezut că e îndrăgostit și el de mine, până să primesc replica aia pe care am mai întâlnit-o de câteva ori înainte: Nu vreau să îți fac rău cu ce se întâmplă între noi. O să continuăm doar dacă și tu ești de acord cu o relație fără implicări emoționale bla bla bla…”. Și am mai continuat ceva vreme, nici nu știu de ce. Poate că nu eram încă pregătită să nu îi mai simt părul blond și fin printre degete atunci când făceam sex. Daa, sexul ăla pe care înainte de celebra replică îl credeam dragoste. Într-un fel, l-am înțeles. Era workaholic. O știam și totuși am fost tristă când l-am auzit spunând cu voce tare ce deja știam, dar negam. La scurt timp, l-am întâlnit pe Ștefan care a fost, poate, cea mai mare dezamăgire a mea. Era perfect, aparent. Părea genul de bărbat matur care știe ce vrea. Ne vedeam mereu, iar el era atât de atent cu mine. Ne plimbam toată noaptea. Îmi amintesc că într-o noapte, am luat la pas Bucureștiul de la Victoriei până aproape de Unirii. Mi-a arătat graffitiuri uriașe de pe clădiri pe care nu le văzusem până atunci, m-a sărutat la lumina lunii într-o parcare la Romană, am pictat împreună, am mers prin ploaie, ne-am plimbat printr-o pădure de lângă București de 1 mai și mi-a livrat cu părere de rău papucii printr-un mesaj atunci când mă așteptam mai puțin. Eu nu înțeleg cum căcat cred acești monstruleți cu penis că e în regulă să te porți atât de mișto cu o tipă, iar apoi să îi dai un mesaj în care să îi zici că știi, eu sunt într-o perioadă în care nu am timp pentru o relație. Adios! Anyway, ăsta a fost momentul în care mi-am pierdut orice fel de respect față de bărbați, știi că ziceam puțin mai devreme ceva de dezgustul față de bărbați? Da, el e de vină. Așa am ajuns eu să mă culc cu vecinul misogin, dar măcar e sincer. Da, un bărbat sincer.
Când tot ce mi-a rămas e o amintire prăfuită ascunsă bine în adâncul sufletului, îmi dau seama că e timpul să trec mai departe. Am adormit plângând nopți de-a rândul sperând că mâine vei suna, că îmi vei implora iertarea, că vom fi din nou noi… Dar nu s-a întâmplat. M-am trezit din nou singură în noapte, printre zeci de amintiri, căutându-ți brațele care obișnuiau să mă înconjoare în nopțile reci. Ți-am căutat privirea în fiecare om pe care l-am întâlnit de atunci, dar nu am mai găsit-o… 